Amatorismul in nutritie poate dauna grav sanatatii!

posted in: Generale, Nutritie | 0

Da, ati auzit bine! Sau citit. In fine. Si nu pentru ca lucrurile sunt foarte complicate. Ci pentru ca toata lumea crede ca poate fi specialist cand este vorba despre mancare. Despre mancare poate vorbi oricine. E pentru ca avem acces la internet, care e mai mult decat saturat, e pur si simplu inecat intr-un morman de informatii contradictorii, de fabulatii amestecate cu mesaje comerciale asa de frumos impachetate incat le inghitim pe nemestecate. E plin de mesaje de la oameni de buna credinta care uneori nu inteleg ca abordarea unui organism sanatos nu e tot aia cu a unui organism nesanatos chiar cand vine vorba de mancare. Ca orice aliment poate fi prieten sau dusman, absolut orice aliment, ca depinde de cat, cum, unde si cu ce il consumam, de contextul general, de particularitatile organismului. Ca remediu nu inseamna neaparat medicament. Ca nu exista remedii minune si ca ele nu reactioneaza precum medicamentul, adica iau hapul si nu ma mai doare capul. Remediile naturiste functioneaza pe alte principii care neintelese pot sa-ti faca mai mult bine decat rau. Ca remediile fara o dieta echilibrata si o viata psihica echilibrata sunt apa de ploaie…. Pot continua pana maine fara sa ma repet. Din pacate.

apple-256261_1920

Este trist sa vezi toate astea. In fiecare zi. Vin pacienti cu probleme serioase si pe langa faptul ca ma lupt cu problema, trebuie sa ma lupt si cu bagajul de tampenii pe care trebuie sa li-l scot din cap. Poate nu ma credeti dar acest bagaj devine cea mai mare problema si nu problema in sine. Culmea e ca tot gunoiul asta informational poate fi filtrat si demascat, in cea mai mare parte, doar cu informatiile care sunt prezente in manualele de scoala. Cele de fizica, chimie, biologie. Dar cine isi mai aduce aminte sau cine isi mai pune intrebarea “de ce?” si se duce sa cinteasca putin in manual despre fenomen? Ca nici nu mai are manualele. Bombasticul, jurnalismul ieftin si avidittea noastra nemasurata spre a gasi solutia minune, rapida si usoara la orice, fara sa schimbam nimic la noi, ne face asa de vulnerabili! Pe toti. Nu scapa nimeni. REMEDII MINUNE NU EXISTA!

Cum credeti ca pot convinge o mamica de faptul ca puii de avicola nu primesc hormoni estrogeni? Cum sa fac asta cand imi vine cu prostia asta de la medicul curant? Ma intreb oare cum un om cu multa carte in domeniul medical nu s-a intrebat “de ce hormoni estrogeni?”. Ca ne intrebam de ca cresc puii ca Fat Frumos? Nu estrogenii fac asta si am mai spus-o. Orice endocrinolog stie. Ca daca ar fi asa eficienti estrogenii ar lua si culturistii estrogen. Ca pana la urma carne ne dorim de la pui, adica muschi si nu fertilitate. Ca bietii sunt taiati inainte de a putea cineva sa le precizeze sexul. Nu se doreste nici fertilizarea puicutelor si nici efeminarea cocoseilor ca oricum nu ar ajunge sa se manifeste sexual. Sunt taiati inaninte de pubertate. Eventual ar fi bun hormon de crestere sau ceva testosteron pentru masa musculara. Dar va spun ca nu e asa. E prea costisitor si ineficient. E mai eficienta dieta hiperproteica in perioada de crestere si modificarea metabolismului prin lumina. Si o sa intrebati de unde estrogeni? Pai o mare parte din aditivii alimentari, pesticide, chimicale au in structura parti care imita ca si configuratie hormoni estrogeni. Organismul ii asimileaza ca atare si raspunde ca si cum ar lua estrogeni. Mai rau fac duciurile, branzeturile decat carnea de pui. Si daca presupunem ca se dau hormoni puilor de ce nu s-ar da si curcanilor, viteilor, mieilor, purcelusilor, oricarui animal de ferma? Pufuletii sunt mai periculosi.

Cum credeti ca pot sa-i scot din cap cuiva ca nu are nevoie de 2 l de apa pe zi, cel putin? Ca mesajul nu e corect prin omisiune nu prin el insusi? Ca in spate este un interes comercial?Cum faci pe cineva sa inteleaga ca da, semintele, nucile, alunele sunt sanatoase, foarte sanatoase, dar nu prajite si mancate cu pumnii? Sau ca excesul de branza duce la osteoporoza, ca faci colesterol si de la dulciuri si faina alba? Sau ca bicarbonatul poate dauna grav sanatatii luat zilnic si aiurea? Ca daca bei suc de sfecla rosie te vindeci de cancer? Chestiile astea cu remediile pentru cancer sau pietre la fiere au scapat de sub control! Mai ales ca unii confunda remediul cu tratamentul de preventie. Ele sunt doua aspecte total diferite! Daca esti sanatos remediul bolii poate duce la boala in sine.

Am vazut ca fructul kaky, de unde nimeni nu stia de el a devenit peste noapte minunea minunilor. Va intrebati de ce? Pentru ca se aruncau tone de kaky nevandut in magazine. Eh, iata! A disparut de pe rafturi! Nu zic ca e un fruct rau. E sanatos ca orice fruct. Ca maraul, para, piersica, pruna, capsunile….Toate sunt la fel de bune. Consumati-le! Dar nu va asteptati sa va treaca cu ele de toate durerile. Mai ales daca pe langa fructe continuam sa bagam mici si carnati, franzela alba si dulciuri. Bietele fructe probabil ca vor putea doar sa mai contracareze efectele derapajelor noastre culinare. Nu vor mai apuca sa trateze nimic ca se vor epuiza inainte.

Cum sa mai convingi pe cineva ca porcul e mai sanatos decat vita, ca postul e mai sanatos si singura metoda de a redobandi sanatatea fata de supra-alimentare care ne baga in pamant? Probabil prin perseverenta, prin dragoste, prin rabdare si muuuulta intelegere fata de natura umana, foarte vulnerabila.

Daca ne e teama de boala nu trebuie sa privim in trecut si nici in viitor. In nici o epoca oamenii nu au fost toti sanatosi. Fiecare etapa si-a dus povara unor boli. Bolile sunt reflexia stilului de viata, vin cu obiceiurile noastre la pachet. Sunt o realitate, un fapt. Cu care vietuim precum cu aproapele. Daca dorim cu adevarat sa corectam ceva trebuie sa ne corectam obiceiurile, modul de a gandi si de a reactiona, modul de a-i privi pe ceilalti si pe noi insine, modul de a manca si de a face alegeri, modul in care dam valoare faptelor, lucrurilor, oamenilor, felul in care punem prioritati si importante.

Acum, parca mai mult ca niciodata, ne temem visceral de boala. Poate si unde mijloacele de mass-media ne permit sa aflam statistici, cazuri, efecte. De teama bolii incepem sa confundam preventia cu tratamentul. Ne dorim sa aplicam tratamentul pentru a impiedica boala. Din pacate lucrul asta nu se intampla. Chimia unui organism bolnav e dereglata, remediile se aplica pentru neutralizarea unor reactii care in orgnismul sanatos nu au loc. Daca exista o aneme feripriva atunci este nevoie de Fier. Dar daca nu e diagnosticata si luam Fier doar pentru preventie, putem declansa mecanisme care duc invariabil la boli autoimune insotite de o serie intreaga de simptome si efecte neplacute. Ne simtim obositi si ne dorim sa avem energie. Punem oboseala pe seama lipsei de energie si consumam dulce. Dar lipsa de energie nu vine de la lipsa de alimente ci de la o chimie dereglata, de la faptul ca un organism dezechilibrat va consuma energie sa echilibreze. Daca nu gasim cauza REALA, nu o sa facem decat sa inrautatim lucrurile. Sau ne dorim diete ori avem impresia ca stim despre cum sa mancam. Ne place dieta super-proteica pentru ca e usor de tinut, comod. Avem senzatia ca daca excelam cu proteinele ne va fi bine. Din pacate nu.

Foarte multi cred ca se pricep ce si cat trebuie sa manance. Din informatiile de pe net. Dar oare cum pot ei fi siguri ca ceea ce au asimilat e si corect? De obicei asimilam ce ne e comod, ce raspunde nevoilor imediate sau dorintelor noastre, ceea ce pare rapid si mununat, ceea ce nu presupune efort prea mare de schimbare. Va intreb cum puteti sa stiti ca ce faceti e corect? Stiti ce contin exact alimentele si prin ce transformari vor trece in corpul vostru? Doar transformarea glucozei in urmatorul compus, acidul piruvic, “necesita 10 etape de transformari succesive catalizate fiecare de cate o enzima specifica” ca sa citez manualul de clasa a XI de Biologie. Si asta in prima faza. Pana la a se ajunge la CO2 si apa umplem mai mult de doua table de reactii complexe. Mai credem ca daca o reactie sau un fenomen are loc in afara corpului, pe piele, in interior e la fel. Ei, sa stiti ca nu. Interiorul este format din celule, fiecare fiind un combinat chimic in sine. A vorbi despre mancare e simplu. A discuta despre retete, gusturi, combinatii, arome e la indemana oricui, sau poate nu. Insa este cert ca a discuta despre ce face mancarea dupa ce a ajuns in gura si mai departe este cu totul altceva, o alta poveste, o alta lume.

Nu exista o reteta unica sau perfecta. Fiecare trebuie sa-si gaseasca echilibrul. Sau nu. Pana la urma e o decizie sau o putinta personala si tine de ce consideram ca e mai important la un moment dat. Ideea e ca nu poti deveni specialist in nimic doar navigand pe net. Cu atat mai putin in a crede ca poti regla sanatatea cuiva plecand de la pareri personale. Fiecare face ce vrea legat de sine. E mai grav cand intervenim in viata altora si nu stim ce facem.

Lasati nutritia in seama celor care si-au tocit coatele si mintea invatand despre asta!

Daca ti-a placut, posteaza articolul pe reteaua ta sociala!
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply