Lupta cu viroza. Ce crapa si unde ajunge!

posted in: Generale, Sanatate | 0

Am facut mere coapte! O sa ziceti, ce legatura are una cu alta? O sa vedeti ca reteaua de legaturi poate duce la deznodaminte interesante. Asa, mere coapte cu caju, merisoare, stafide, miere… O bunatate. Impart celor ai casei si mai ramane un rest in tava. Sta cam pana seara si cand sa curat bucataria vad ca a mai ramas de-o gura-doua. Mananc. Bineinteles ca nu ca oamenii normali, la masa, ci la calculator, fiind absorbita de ce faceam (apucatura total gresita). Cred ca o dieta, ceva. Nu am fost atenta nici o clipa la ce fac cu gura. Dar stiu ca mestecam cu nadejde, oleaca prea apasat se pare ca… aud CRACK!!! CRACK, imi zic?? Ceva nu era OK dar in primele clipe nu am stiut ce. Simt o jena in gingie, dau cu limba. ???!!!! Ma uit in oglinda si vad crapatura. Pleznise o masea exact pe mijloc.

cat-47896_1280Nu am avut timp sa ma duc la medic imediat. Nu parea o urgenta oricum. Trebuia sa plec din Bucuresti asa ca am invatat sa nu mai mestec pe partea aia si gata. O saptamana plecata. Treaba, agitatie, oboseala. Ba am mai avut parte si de niste evenimente neprevazute. Stress. Gingia se inflameaza si imi dau seama ca e rost de o mica infectie. Cu toate cumulate, sistemul imunitar probabil ca scade. In saptamana aia m-am intalnit cu multa lume, am avut chiar un seminar cu copii si mamici. Cativa cu mucisori. Plec spre casa. Ajung acasa si constat ca ma doare in gat. Nu m-a mai durut in gat de cca 2 ani, poate chiar mai mult, desi ma intalnesc cu multa lume bolnava mai mereu.

Imi dau seama ca este un inceput de viroza respiratorie. Gatul se inflameaza pentru ca amigdalele se incarca de anticorpi pe care trebuie sa-i elibereze in circulatie. Zona se activeaza si devine inflamata. Celulele soldat, luptatoarele cu inamicul elibereaza substante care intretin congestia (adica vascularizarea puternica a locului) pentru ca sangele sa poata aduce suficient combustibil pentru intretinerea luptei si sa care la gunoi toxinele “mortaciunilor”. Virusii in general nu sunt o problema pentru organism. Le facem fata. Dar cat sistemul imunitar e ocupat cu virusii, bacteriile profita de flancurile lasate libere si patrund in organism sa-si faca de cap.

Ce are organismul nevoie in acest razboi pe mai multe flancuri?

1. Energie pentru armate. Asa ca trebuie sa-i asigur un mod de viata economicos. O mare parte din energia zilnica se consuma pentru a digera alimentele, a absorbi nutrimentele si a le prelucra si apoi transporta la locurile unde e nevoie. Dupa care aduna deseurile si le duce spre eliminare, tot cu energie. Multa. Pentru economie am ales sa mananc lucruri foarte usoare, sucuri de fructe si legume sau fructe si legume ca atare sau fierte. Nimic altceva. Nu am optat pentru nici un medicament care se da in raceli, viroze. De ce? Din doua motive: nu doream ca organismul sa consume energie pentru a elimina substantele straine din medicamente, ci sa aiba energie pentru lupta si celalalt motiv: pentru ca pastilele da, ar fi eliminat starile de durere, disconfort, oboseala, ameteala, ar fi redus congestia, dar toate astea sunt si ele metode de aparare. Daca elimin disconfortul am senzatia ca sunt la fel de apta de munca ca un om sanatos si nu e asa. Rolul disconfortului este de a ma face sa iau o pauza atunci cand organismul are nevoie de ea. Tocmai pentru acea energie necesara luptei. Daca eu muncesc, corpul va face fata luptei mai greu. Simptomele sunt o forma de protectie. Febra este o parte a sistemului de aparare pentru ca ea impiedica virusii sa se multiplice. Deci am economisit energie cat am putut. Am anulat programari, am facut doar strictul necesar.

2. Ajutor in lupta cu bacteriile, unde e descoperit oarecum. Am ales deci sa pun in nas apa de mare (am folosit un spray) care sa mentina mucoasele umede, dezinfectate bland, sinusurile protejate si narile libere pentru a primi oxigen suficient sa sustina batalia interioara. Iar in gat (pentru a proteja tractul respirator) am dat cu spray Tantum Verde. Ca e un foarte bun antibacterian, actioneaza pe mucoasa, exact la locul faptei.

Am urmarit cu mare atentie si curiozitate fiecare etapa. Tusea avea si ea rolul ei. Am incercat sa evit accesele lungi de tuse si sa le inhib pe cele care nu pareau asa serioase. Am antrenament la “tinutul din tusit” de cand eram mica. Ca de ma auzea mama sarea pe mine cu tot felul de procedeee, mai babesti sau mai medicale care nu-mi faceau placere de nici un fel. Iar cel mai grav era ca nu mai aveam voie AFARA. Apropos de “afara”! Am iesit din casa in fiecare zi, am aerisit camera. Ca sa respir aer curat (cat poate fi el in draga de metropola, ha, ha). Deci am cam cenzurat tusea sa nu irit faringele, laringele si sa intretin o iritatie care se autoamplifica in timp. Am tusit dar cu …cumpatare :-). Ca are si tusea rolul ei.

Au fost doua batalii majore. Una pentru cucerirea plamanului. A doua pentru cucerirea sinusurilor. La un moment dat au aparut 2 puncte de puroi in gat, semn ca se eliminau cadavrele luptatorilor mei. Murisera multi. Am facut febra, ca toate lucrurile din jur pareau foarte reci. Si nu am gasit termomentrul. Asa ca nu stiu la ce valori am ajuns. Dar am dormit. Cu intermitente. Circa doua zile si tare bine au prins. Nu m-am speriat de puroi si nici de febra. Erau lucruri care veneau la rand firesc in procesul de vindecare. Nu am luat antibiotic, repede. Nu avea sens la acel moment. Nu as fi facut decat sa-mi afectez flora intestinala ca sa creez premize pentru dezechilibrarea sistemului imunitar si o noua imbolnavire. Lupta cu virusul nu se da cu antibiotic iar bacteriile erau sub control.

Inainte de a doua batalie, maseaua mea (de fapt gingia) s-a revoltat. Imi pulsa falca. Aveam in falca toata inima. Dar am tratat-o si pe ea local cu solutie antibacteriana. Oricum era week-end. Dentist nu aveam. Cand a trecut gripa s-a calmat si gingia, complet. Practic toate bataliile fusesera castigate. Si toate s-au tras de la stafida aia mai uscata ce garnisea merele, care mi-a crapat maseaua…!

Concluzia e ca am urmarit epopeea interna cu real interes identificand fiecare etapa imunitara in intimitatea ei, ca mi-am permis sa nu aplic tratamente pentru ca stiu sa recunosc momentul cand lucrurile o iau razna. Nu au luat-o. Dar am urmarit ce era esential. Am mancat foarte usor, adica mai nimic, am dormit cand corpul mi-a comunicat ca asta ii trebuie, am redus toate activitatile la minim si am ajutat frontul de bataie cu bacteriile. De ce am ales sparay-ul antibacterian in loc de tablete de supt? Tabletele au zahar si alte elemente adaugate, arome, coloranti, ca sa fie bune la gust. Substantele active se dilueaza cu saliva si nu adera pe mucoasa asa bine. Cea mai mare parte ajunge in stomac degeaba. Spary-ul are doar ce ii trebuie, actioneaza direct pe mucoasa, nediluat, uleiurile volatile coboara si in arborele respirator ajutand, cantitatea de spray la o folosire (pulverizare) e mica si extrem de eficienta. Puteam alege banalul albastru de metil. Dar aplicarea era mai dificila, nu avea uleiuri volatile si nici anestezic local. Apa de mare m-a scutit de Olynt sau alte de-astea “de nas” care afecteaza mucoasa, mirosul, gustul, etc. Repet: odihna, mancare usoara (post), aerisire, mucoase curate. Restul face corpul si stie ce face! Si poate CEL MAI IMPORTANT a fost optimismul. Increderea in propriul organism.

 

Va multumesc pentru rabdare!

Daca ti-a placut, posteaza articolul pe reteaua ta sociala!
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply