Stim ca nu stim aproape nimic…

posted in: Generale | 0

spirituality-998545_1280

Lumea inconjuraroare este un miracol. Un miracol care continua sa ne uimeasca, sa ne incante sau sa ne ingrozeasca. Prin forta, spendoare, diversitate, miracol, cumpatare…Probabil ca noi ar trebui sa fim aidoma acestei lumi. Suntem? Nu stim. Pentru ca nu cunoastem decat atat de putin din ea, aceasta lume complexa, a carei incercare de a o descoperi cumva, aproape de goliciunea ei, m-a invadat necontenit de respect si de uimire dusa pana la lacrimi… reale, vii. Nu le-am putut defini niciodata exact pentru ca sentimentul trait nu s-a comparat cu nimic altceva. Cred ca cel mai aproape as fi de evlavie.

Medicina este pasiunea vietii mele. O pasiune de nestavilit. O medicina asa cum o inteleg eu. Una care raspunde la intrebari prin insusi miracolul vietii, o medicina a construirii, a armoniei simbiotice, a puterii de autoechilibrare. Invariabil, la fiecare curs, este imposibil ca una dintre concluzii sa nu fie “stim ca nu prea stim nimic”. Nu numai in medicina, desi aici o sa-mi desfasor subiectul.

Cunoastem doar 4% din Univers, numai atat putem vedea, simti, mirosi, auzi, masura. Restul este “substanta si energie neagra”. Unii spun ca creierul nostru e folosit doar in proportie de 10% (o prostie, dar una sustinuta de foarte multi). Cu restul habar nu avem ce facem sau mai bine zis nu stim cum ne functioneaza creierul prea bine. Am descoperit si decodificat (asa sustinem) genomul uman si spre surprinderea noastra doar 1.5% este cica util. Probabil util pentru ce ne asteptam noi sa fie. Cu toate aceste cifre oarecum hilare (si multe altele nepomenite) ne laudam ca stim. Pe de alta parte observam ca in natura nimic nu este de prisos, nimic nu este creat degeaba, ca fiecare lucru are rolul sau bine stabilit. Atat cat ne putem da seama. De fapt cunoastem, sau credem ca cunoastem o frantura asa de mica din ceea ce ne inconjoara sau suntem, ca aproape devine nesemnificativ.

Si de la cursul de genetica, la fel ca de la multe altele am plecat bocind. Bocind de evlavie pentru natura, pentru acel ceva care a putut face posibil ceea ce se petrece in noi. Si nu la nivel de organ, nici macar celula ci in interiorul unor molecule care inglobeaza atata informatie (ADN, ARN, felul codarii, al decodarii, copierea, traducerea informatiei, etc) incat avem nevoie de computere performante ca sa putem lucra cu mai putin de 1,5% din toate astea. Stai acolo in banca ta si te zgaiesti la tabla, asculti si vezi, procesezi si te miri. In infinitatea aia MICA, atat de mica incat mintea o accepta ca teorie dat nu o poate imagina si cuprinde real, se petrec lucruri de o precizie si complexitate care te lasa perplex. Fabricile noastre cu liniile de productie cele mai performante sunt copii badarane si greoaie. Ceea ce se petrece acolo, in nucleu, in citoplasma celulei, este fascinant si greu de explicat in cuvinte. Credem ca am inteles dar toate experimentele ulterioare acestei intelegeri nu au fost inca capabile sa dea raspunsuri ci sa creeze doar noi dileme.

Teoriile vechi sunt detronate de teorii noi. Presupunerile noastre sunt mereu rasturnate de date noi. Azi avem un diagnostic iar maine ne dam seama ca era altceva. Azi avem un medicament sau o solutie, maine solutia devine nociva si e scoasa de pe piata. Azi ne vaccinam copiii, maine nu suntem convinsi ca asta e solutia. Toata lumea gaseste leacuri minune pentru cancer dar inca nu stim ce este el si pana la urma nici un leac nu s-a dovedit a fi general valabil. Toate astea dovedesc ca totusi, cautarile noastre poate nu sunt in directia corecta. Ca o parte din lucruri le intelegem dar scapam esentialul. Ca medicina bazata mai ales pe tratamentele alopate da rateuri din ce in ce mai ample. Iata ca tocmai am aflat dintr-o statistica americana (ca ei fac statistici peste statistici incontinuu) ca prima cauza de mortalitate este datorata tratamentelor medicamentoase prin efectele lor adverse. A doua cauza sunt bolile de inima si apoi cancerul. Alte studii arata ca bolnavii in ultimile stadii de boala traiesc mai mult daca apeleaza doar la tratamente paleative (orientate doar in a le spori confortul, imblanzi suferinta si nu pe a trata), traiesc mai mult decat cei care sufera interventii pana in ultima clipa a vietii, in speranta ca vor mai capata cateva zile in plus.

Cu toate cautarile noastre ne-am obisnuit sa ne uitam prea departe si nu mai vedem ce este mai aproape. Caci natura ne-a oferit si ne ofera mereu exemple simple si extrem de eficace ale practicilor noastre complexe si invazive sau care ridica semne de intrebare. Ne chinuim sa gasim forme prin care sa manipulam gene responsabile de boli (nu stim exact ce cautam si nici ce gasim dar continuam). Si noua stiinta Epigenetica demonstreaza ca putem activa sau dezactiva gene (bune sau nu) prin starile noastre de spirit, prin felul in care privim lumea. Toate sentimentele noastre bune, compasiunea, iubirea, iertarea duc la corectarea ADN-ului, la imbunatatirea calitatii sale si totodata a starii noastre. In schimb stressul, trairile negative ca ura, nemultumirea, invidia, etc duc la degradarea materialului genetic, transmisa si urmasilor. Mecanismul e demonstrar sitiintific, este uluitor de simplu dar asa de greu de aplicat!

Banalul vaccin nu l-am inventat noi. Toate mamiferele beneficiaza de cel mai eficient si simplu vaccin si anume contactul buzelor puiului cu bacteriile din vaginul mamei in timpul travaliului. Aceste bacterii ajung in tractul intestinal al nou-nascutului si activeaza acolo toate mecanismele necesare construirii sistemului imun. Bolile copilariei sunt doar rapeluri ale acestui vaccin primordial. Ce facem cu cei nascuti prin cezariana? Oare cat de greu e sa luam secretie vaginala de la mama si sa o aducem pe buzele micutului? Pare ciudat, nu? Mai apoi ne putem intari sistemul imunitar tot timpul. Prin contact cu pamantul, cu praful, cu animalele de casa, cu murdaria inconjuratoare…Cati din copii mai sunt lasati sa o faca? Tot statisticile spun ca un copil crescut in mediu natural, alimentat natural si care a vietuit in apropierea cainilor si porcilor va fi mai sanatos decat ceilalti copii.

Mai nou plasmafereza (curatarea plasmei de produsi toxici, complexe oxidative, etc) este un tratament la moda care incearca sa prinda teren si la noi. Se pare ca rezultatele sunt extrem de bune. Dar natura a lasat o metoda de a face asta fara a folosi aparate, metode invazive, reactii adverse. Echivalentul natural este postul negru (doar cu apa) de minim 4 zile. Postul, cu diferitele sale grade de dificultate aplicat terapeutic, de lungimi variabile, s-a demonstrat a fi similar cu revigorarea sistemului imunitar, cu curatarea organismului, cu vindecarea afectiunilor auto-imune, cu tratarea miraculoasa a bolilor terminale, cu re-echilibrarea sistemului nervos si tratarea afectiunilor foarte grave neuro-psihice, lista poate continua la nesfarsit. Redescoperim puterea miraculoasa a plantelor, a alimentelor….

Mergem la medic ca la un fel de Dumnezeu. Asteptam de la el, ba nu, avem pretentia ca medicul sa stie exact ce avem si sa stie exact ce ar trebui sa facem ca sa ne treaca. Repede daca se poate. Ori medicul e doar un om. Un om care a invatat mult, foarte mult dar nu stie mai nimic comparabil cu fiinta complexa care i-a intrat pe usa. Caci fiecare dintre noi este o lume intreaga de vietati minuscule care coopereaza mai mult sau mai putin intre ele. Celulele noastre sunt ca si furnicile dintr-un musuroi. Comunica si lucreaza la unison in fiecare secunda. Diferenta e ca sunt legate intre ele si nu independente. In schimb mucoasele si tegumentele noastre sunt adevarate jungle microbiotice cu populatii atat de mari ca ne putem asimila cu o planeta supra-populata. Nu putem intelege si nici decodifica toate interactiunile. Medicul devine doar o minte limitata in fata diversitatii naturii reprezentata de pacientul sau. De cele mai multe ori medicul poate ceea ce i se cere. dar de multe ori nu. De multe ori se confrunta uimit cu efectele obtinute (bune sau rele). Nu poate face decat sa le noteze. Pacientul nu poate afla uimirea sau dezamagirea medicului pentru ca l-ar considera un nestiutor, incompetent, uman. Pacientii isi imagineaza ca merg la medic si ca lucrurile seamana cu ce se petrece la service. Vine masina, mecanicul de uita si indreapta ce-i stricat, inlocuieste pe ici pe colo si gata. Nu-i acelasi lucru sa repari masini sau sa repari fiinte. E valabil si pentru veterinari fata de care am un profund respect, si pentru horticultori, agricultori, pentru profesori, pentru tot cei care lucreaza cu fiinte intr-un fel sau altul. A lucra cu fiinte este un mare miracol, un privilegiu dar si o mare corvoada prin prisma imprevizibilului. Cei care lucreaza cu fiinte au nevoie, pe langa stiinta, de o profunda intuitie si de o MARE empatie.

Daca ti-a placut, posteaza articolul pe reteaua ta sociala!
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply